Sistemul Finlandez

 Cheia succeselor în educaţie

Finlanda ocupă primul loc în topul mondial pe educaţie în rândul statelor dezvoltate, clasament realizat de firma Pearson.

Când vine vorba despre educație, experții din toată lumea, în special americanii și spaniolii, fac pelerinaj în Finlanda să caute la fața locului răspunsuri la succesul copiilor finlandezi  în testările internaționale.

Unii găsesc răspunsul în faptul că finlandezii nu prea au învățământ preșcolar, copiii merg la școală la șapte ani: ideea e luată de la suedezi care zic că e mult mai ieftin să lași copiilor copilăria, decât să plătești, mai târziu, armate de psihologi ca să-i vindece de depresii.

Alții se referă la lipsa evaluării elevilor până la clasa a șasea, n-au testări, nu sunt ascultați la lecție, nu există note.

Mulți se referă la sistemul de formare a cadrelor didactice, șase ani de facultate cu examen dur de admitere, la fel ca medicii, cei din urmă lucrează cu corpul uman,profesorii, cu mintea și sufletul copiilor.

După o asemenea pregătire, n-a mai fost nevoie de inspecorate școlare, profesorii știu ce au de făcut.

Finlandezii sunt miraţi de atenţia care li se acordă, deoarece au senzaţia că nu fac un efort special.

Rezultatele foarte bune ale elevilor finlandezi la testele PISA ( primul loc în Europa şi între primele trei din lume la ştiinţe, matematică, citire şi înţelegerea textului ) , au făcut multă lume să se întrebe care sunt cauzele acestui succes.

Iată opinia unui expert (Pekka Himanen, filozof, Institutul de Tehnologia Informaţiei din Helsinki):

„Cheia succeselor în educaţie provine din calitatea profesională a profesorilor finlandezi. Trebuie să ai licenţa ca să predai într-o grădiniţă. Trebuie să ai masterul ca să predai la şcoala primară. Mulţi dintre cei mai buni studenţi vor să devină profesori. Trăim în societatea informaţională, deci este demn de tot respectul să lucrezi intr-un domeniu cheie pentru stăpânirea informaţiei, cum este învăţământul.".

 La testele PISA, Finlanda are cea mai mică diferenţă între şcoala cu rezultatul cel mai bun şi cea cu rezultatul cel mai slab, deci calitatea şcolii este uniformă în tot teritoriul.

Copiii se duc la şcoala cea mai apropiată, nu la una „bună". Accentul e pus pe obţinerea unor elevi buni „în medie" şi pe evitarea rebuturilor şcolare.

Este interesant că, între ţările OECD, elevii finlandezi petrec cel mai mic număr de ore la şcoală.

Diferenţa este mai mare în clasele primare, ca apoi să se estompeze o dată cu creşterea vârstei elevilor.

Motivul este dorinţa ca, în special la început, elevii să poată asimila toate cunoştinţele prevăzute în programă şi să progreseze în ritmul lor natural.

Gândirea creativă şi independentă

Educaţia şcolară se bazează pe dezvoltarea gândirii şi a expresiei, nu pe acumularea masivă de informaţie. Pentru a favoriza gândirea creativă şi independentă, multe din temele pentru acasă au formă de proiect; elevul nu rezolvă numai probleme după o reţetă, ci încearcă să descopere utilitatea soluţiilor în diferite aspecte practice.

Un exemplu de temă: să meargă în pădure, să fotografieze copacii sau plantele studiate în clasă, să le identifice şi să facă un raport despre vegetaţia din zona respectivă.

Raportul final este prezentat în clasă, de multe ori la proiector. Se antrenează în acest fel să înveţe şi pentru mai târziu să ştie cum să îşi prezinte rezultatele personale.

 Învăţământul obligatoriu are nouă clase, plus un an pregătitor înainte de intrarea la şcoala primară (grădiniţa de la noi).

Liceul durează trei ani şi are filieră teoretică şi tehnologică sau vocaţională. Abandonul şcolar este redus, 4% la liceu, 10% la şcolile tehnologice.

Aproape 50% dintre absolvenţi urmează studii universitare, Finlanda având cel mai mare procent de licenţiaţi din UE. Şcolile „politehnice" ( învăţământ profesional superior orientat explicit spre practică ) au mare succes.

De altfel, orientarea profesională a viitorului licean sau student este urmărită permanent de profesor, alocându-i-se o oră pe săptămână.

Elevul află ce fel de licee există, care-i diferenţa între filiera teoretică şi cea tehnologică (şcoala profesională de la noi, mai exact, şcolile de meserii), ce perspective are la fiecare.

Se consideră important ca la această vîrstă, cca 14, 15 ani, elevul să fie informat de meseriile cele mai solicitate (electrician, instalator etc), câţi oameni lucrează într-o meserie în întreaga ţară, care sunt domeniile cele mai căutate la momentul respectiv etc.

Învăţământul finlandez pleacă de la un crez simplu: toţi copiii sunt îndreptăţiţi la o educaţie egală, nu trebuie lăsaţi pe dinafară fiindcă au avut un start mai nefericit în viaţă şi nu trebuie etichetaţi.

Printre particularităţile educaţiei finlandeze se numără o încredere foarte mare în competenţele profesorilor, iar sistemul este descentralizat, nici măcar nu există inspectori şcolari.

Testele sunt de aşa natură încât să nu-i ierarhizeze deloc pe copii, nu există liste cu note primite la evaluări naţionale, cu admişi şi respinşi, nu există eticheta elevului picat, copilul de nota 2 şi cel de nota 10, şi nu există şcoli slabe şi şcoli pentru elite.

Părinţii ştiu că oriunde îşi dau copilul, el va beneficia de aceeaşi calitate a educaţiei.

De asemenea, pentru ca în perioade de tumult politic guvernanţii să nu facă abuz de legi, ordonanţe şi hotărâri de guvern, s-a decis în anii ’70 ca în trei ministere esenţiale să nu se schimbe miniştrii mai devreme de patru ani, iar aceştia să fie numai tehnocraţi, în niciun caz oameni politici.

Educaţia era unul dintre aceste ministere şi tot la ei s-a mai decis ca niciun ministru să nu schimbe ce a făcut predecesorul său, ci să completeze.

Învăţământul gratuit de la vârsta preşcolară şi până la universitate include săli de clasă, bufet, cărţi, manuale şi alte materiale şcolare, care sunt plătite doar în caz de pierdere.

Programul tine intre orele 8,30-9 - 15.00 , cu o pauză de masă între orele 12 - 12,30.

În total sunt 608 de ore de curs la şcoala primară, faţă de 875 de ore în Spania, cu teme pentru acasă care nu sunt excesive.

Cum pot obţine rezultate atât de bune? 'Succesul finlandez se datorează îmbinării a trei elemente: familia, şcoala şi resursele socio-culturale (biblioteci, activităţi de recreere, film...).

Cele trei elemente sunt strâns legate şi funcţionează în mod coordonat.

Flexibilitatea sistemului

La nivel de liceu, cea mai mare parte a curiculumului este bazat pe materii optionale, pe care elevii si le aleg in functie de interesele lor viitoare (de profesie, de facultatea pe care o vor urma).

Chiar la nivel de invatamant de baza, apar materii optionale sau extra-curiculare inca din clasa a 3-a.

Printre ele se numara ore de teatru , de limbi straine suplimentare , de arta, de informatica , de auto-aparare , de fotografie , etc.

Rezultatul este cel al unui curiculum flexibil , ce este personalizat de catre fiecare elev in parte.

Profesorul Jukka Kangaslahti expert in invatamantul finlandez a sumarizat atu-uri ale sistemului de educatie finlandez si a explicat de ce Finlanda are unul din cele mai bune sisteme educationale din lume

Principiile sistemului de invatamant finlandez

- Fiecare copil este important - sistemul trebuie sa fie capabil sa ofere cea mai buna educatie posibila fiecarui copil, in mod egal;

- Nu exista scoli pentru elite - elevii sunt educati sa accepte diferentele dintre ei si sa le foloseasca pentru a colabora in tot ceea ce fac

- Profesorii au putere de decizie in ce priveste: manualele, metodele de evaluare ale studentilor /elevilor, continutul cursurilor

- Exista un curriculum la nivel national, insa doar ca o baza de lucru pe care profesorii o imbunatatesc si ii adauga elemente, dupa cum considera ei

- Nu exista teste - elevii dau primul lor examen in clasa a IX-a

- Nu exista inspectii scolare - evaluarea profesorilor si dezvoltarea lor se bazeaza pe incredere

- Doar primii 10% dintre cei mai buni studenti sunt acceptati pentru a deveni profesori; masterul este obligatoriu pentru a putea preda

 

Surse :  1  2  3   4